Infidelitatea in cuplu - semne sugestive

    Infidelitatea este o problema cu care se confrunta din ce in ce mai multe cupluri, specialistii sugerand chiar ca aceasta pornire face parte din firea umana si tinde sa devina o practica foarte frecventa. Statisticile demonstreaza ca 15% dintre femei si 25% dintre barbatii casatoriti au avut deja o aventura sexuala extraconjugala. Procentul este chiar mai mare, cu pana la 20% in cazurile ce nu s-au finalizat cu un contact sexual direct (fiind vorba doar de aventuri emotionale sau de intimitati sexuale, in absenta sexului propriu-zis).
Specialistii considera ca infidelitatea are anumite semne prevestitoare, ca partenerii pot recunoaste aceste semne si pot incerca sa rezolve situatia, evitand astfel aparitia relatiilor extraconjugale.
   Specialistii considera ca orice modificare brusca si exagerata pentru aspectul fizic este un semn al unei posibile infidelitati. Femeile ce petrec mai multe ore decat de obicei la saloanele de infrumusetare, care renunta brusc la tinutele din blugi in favoarea celor din rochii decoltate si fuste scurte, barbatii care acorda mai multa atentie formei fizice sau devin ingrijorati din cauza ridurilor, albirii parului, greutatii corporale, sunt, conform parerii generale a specialistilor, pe punctul de a-si insela partenerul.
 Ori de cate ori unul din parteneri il critica pe celalalt fara sa existe o baza solida pentru aceasta, este un semnal de alarma. Sfaturi precum: „Du-te la psihiatru!”, „Ai nevoie de ajutor specializat!”, „Ia-ti o slujba!”, „Du-te la o sala de fitness!”, „Mai slabeste!” asociate unui spirit critic aspru si rau-voitor, sunt menite sa induca celuilalt impresia ca ceva este in neregula cu el. Astfel, partenerul infidel ridica permanent asteptarile de la celalalt, iar cand acesta nu mai reuseste sa atinga stacheta prea inalta, apare scuza mult cautata pentru infidelitate.
Ori de cate ori unul din parteneri devine mai ascuns fata de celalalt este un semnal de alarma: ceva nu este in regula in relatie. Fie ca este vorba de telefoane date si primite pe furis, sau de iesiri in timpul saptamanii ce nu existau anterior dar care mai nou, au devenit parte integranta a programului, acestea sunt considerate semne de infidelitate, partenerul petrecand mai mult timp in compania altei persoane si luand astfel din timpul alocat cuplului.
     Majoritatea specialistilor considera ca cine a inselat o data va repeta, cat de curand, aventura. Exista si exceptii, dar infidelitatea in antecedente reprezinta ea insasi un semnal de alarma cu privire la viitorul relatiei alaturi de un partener infidel.
In astfel de situatii, expertii considera ca partenerul inselat trebuie sa fie cel care stabileste regulile jocului: el decide limitele si el este cel care hotaraste daca accepta sau nu un astfel de comportament.
Trebuie retinut ca multe din aventurile extraconjugale au loc pe fondul unei relatii bune cu partenerul „legitim” si ca simpla existenta a unei relatii in afara cuplului nu inseamna sfarsitul acesteia. Aventurile apar din o serie de motive: satisfacerea nevoii de nou (una din nevoile de baza ale firii umane), nevoia de alinare emotionala, de confort sufletesc, de atentie si companie. Nu doar sexul este cel ce impinge partenerii sa fie infideli unii cu altii.

Fidelitatea sexuala se manifesta doar in starea de indragostit; in rest, fiziologic vorbind, omul nu are tendinta spre monogamie.
Fidelitatea sexuala nu are un caracter ereditar, se dobandeste prin educatie, poate fi impusa de coduri morale, religioase.

Nu s-a descoperit inca o gena a "fidelitatii".

Ce se ascunde in spatele fidelitatii?
- Respectul fata de partener
- Teama ca prin "aflarea" infidelitatii sa nu "faca" rau copiilor sau parintilor, chiar partenerei
- Teama de a nu fi prins
- Modelul parental
- Iubirea fata de partener
- Teama de a nu-si complica viata
- Frica de boli venerice
- Principii religioase
- Sistemul personal de valori
- Uneori, pur si simplu, nu se iveste ocazia etc.

Insa nu intotdeauna, mai ales in cazul cuplurilor maritale, fidelitatea inseamna si o statornicie a sentimentelor erotice, el fiind adesea doar fidel propriilor sale convingeri. El in fapt nu vrea sa se "tradeze" pe sine, nesustragandu-se unei norme interne importanta lui. Partenera sa in acest caz se situeaza intr-un plan secund sau chiar nu intra la socoteala.
Alteori a fi fidel este expresia unei desavarsiri interioare, un semn al puritatii, castitatii. Ei biruiesc ispita, sunt mai tari decat ea. Punctul de plecare a resistentei in fata tentatiei este unul interior, fiind in joc integritatea personalitatii sale si, in ultima instanta, cea a cuplului.

Intr-o etapa a cuplului, ambii parteneri pot sa se iubeasca si sa nu fie indragostiti reciproc.
Ati intreba: "OK, cum?"
"....Eu te iubesc, dar parca nu mai am acele emotii, acei fluturasi in stomac ori de cate ori ne vedem sau vorbim la telefon. Daca lipsesti, iti simt absenta ca o nevoie de a fi impreuna, ca un sentiment ca ceva imi lipseste, dar viata mea continua linistita in asteptarea ta....."

Ei bine, intr-o astfel de situatie se dezvolta o nevoie naturala de a iubi in general si NU neaparat pe cineva anume. Cred ca fiecare dintre noi a resimtit un astfel de imbold interior macar o data in viata lui, mai ales dupa 26-35 de ani. Aparitia unui astfel de imbold este expresia unei nevoi interioare si poate fi considerata: etapa "asteptarii si disponibilitatii de a iubi". In aceasta perioada daca se intampla ca un Fat-Frumos sau o Cosanzeana sa apara, unul dintre parteneri s-ar putea indragosti.
Nu este iesit din comun ca un barbat sau o femeie casatorita, la un moment al existentei, sa dezvolte pentru o alta persoana o simpatie, o atractie sau chiar o adevarata pasiune. Si asta pentru ca in starea de indragostit luciditatea si ratiunea sunt mult diminuate sau chiar abolite.
In cazul femeilor,infidelitatea sexuala( disponibilitatea) este favorizata in contextul unei imaturitati afective, dezinhibarii afective si sexuale. Ea incearca prin aceste relatii satelit, uneori intamplatoare, sa se razbune pe aceia de care o leaga o anumita ranire a amorului propriu, ranire resimtita candva in trecut sau sa se "hraneasca" cu iubire in cazul unei narcisice, care, simtindu-se neglijata de sot, cauta alinare intr-o iubire trecatoare, o intarire a sentimentului propriei valori etc.
      Exista si situatii in care partenerul sau partenera nu pot fi fideli chiar daca iubesc.
     Insa in general, ei cauta in exterior, in afara cuplului ceva ce lipseste in interior.
     De multe ori lucruri simple, la indemana: intelegere, sentimentul ca este valorizat, ascultat, apreciat... din nevoia de a simti dorita, curtata, importanta, din nevoia de a trezi pasiune sau de a gasi pasiune... Acestea sunt doar cateva.
Ele sunt nevoi ce se cer satisfacute. Lipsa de receptivitate dintre parteneri, lipsa unui limbaj comun prin care aceste nevoi sa fie intelese, ignorarea... sunt motive ce atrag infidelitatea. Uneori chiar absenta disponibilitatii celuilalt partener de a satisface aceste nevoi constituie un aspect favorizant.