Divortul implica din punct de vedere psihologic o serie de probleme pe de o parte ale sotilor care divorteaza si pe de alta a copiilor care sint implicati.
Divortul insa, ar fi de dorit sa fie ultima alternativa a celor doi parteneri, deoarece un copil are nevoie de ambele figuri parentale pentru a se dezvolta armonios. Pentru aceasta ei ar fi bine sa-si analizeze relatia, sa mearga la o psihoterapie de cuplu inainte de a ajunge la decizia divortului.
Deseori problemele cuplului ascund probleme personale si ca atare partenerul care are astfel de probleme este bine pentru sanatatea sa psihologica sa apeleze la consiliere sau terapie.
Studiile au demonstrat ca divortul este un eveniment de viata stresant, aflindu-se pe primele locuri in topul stresorilor de-a lungul vietii (pe linga moartea cuiva drag, casatorie, schimbarea serviciului, concediere etc), deoarece schimba statutul celor doi protagonisti adulti si al copilului.
De cele mai multe ori persoanele adulte - sotul si sotia, inainte de divortul propriu zis dezvolta unul fata de celalalt comportamente inadecvate, de sabotare, in care este implicat si copilul (fie ca unul din parinti il ia ca "aliat" pe copil, fie ca, "copilul" devine "avocat" intre soti si incearca din rasputeri sa "salveze" relatia lor). Aceste comportamente de "atragere" a copilului de o parte sau de alta denota din partea adultilor imaturitate emotionala si neresponsabilizare pentru viata lor si a copilului.
Divortul desigur, ca eveniment traunmatizant in viata persoanelor implicate are consecinte negative pentru un timp asupra psihicului acestora.
De cele mai multe ori chiar dupa terminarea divortului, (daca adultii implicati nu merg la o consiliere pentru a invata sa se comporte adecvat in rolul de parinte) se continua "lupta", la mijloc de cele mai multe ori aflindu-se tot copilul.
Sotii care divorteaza pot dezvolta in timp: tulburari de concentrare a atentiei, depresie, gindire negativa, anxietate, tulburari psihosomatice etc, daca nu sint persoane echilibrate psihologic si daca nu pot accepta situatia divortului.
Alteori traumele parintilor si unele tulburari ale lor sint "preluate" de catre copil care, incepe sa manifeste la rindu-i diverse tulburari:
- tulburari fobice, atacuri de panica, depresie , tulburari de alimentatie (bulimie sau anorexie), tulburari psihosomatice si somatoforme (insomnii; hipersomnii; migrene; cosmaruri; voma psihogena; astm bronsic; ticuri; gastrita - ulcer; cefalee; tahicardie, ameteli; senzatie de lesin - lipotimii; probleme dermatologice - iritatii, eruptii, eczeme; enurezis; etc).
Daca cei doi adulti nu-si rezolva problemele personale dupa divort si nu invata sa comunice eficient intre ei si daca relatia lor este una numita "neterminata" (in care nu s-au spus toate lucrurile ce era necesar a fi spuse) atunci copilul desigur va avea de suferit. (Se va simti mereu impartit intre cei doi ). Este necesar sa i se explice copilului ca nu divorteaza "mama de tata" asa cum crede el, ci "sotia de sot". Daca nu i se explica atunci se va simti posibil abandonat, parasit, neajutorat, neiubit, respins etc. O buna cunoastere de sine a adultului si o buna comunicare cu copilul pot sa-l faca si pe copil sa treaca cu brio prin situatia creata.
Este foarte important ca adultii sa fie foarte responsabili cind fac un asemenea pas si daca este singura solutie, sa mearga la consiliere si psihoterapie pentru a invata cum sa managerizeze situatia de criza de dupa divort.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu